Fina balanță dintre agresivitate și sexualitate

Șocând bunul simț de la începutul secolului XX, Freud a pus la baza comportamentului uman două impulsuri arhetipale: sexualitatea și agresivitatea, atribuite zeilor greci Eros și Thanatos. În concepția lui, omul are, în egală măsură, capacitatea de a crea și a distruge, de a perpetua și a stopa, de a multiplica și a elimina. Iar dezvoltarea personală vizează integrarea celor două pulsiuni într-un sistem mai complex de valori, atât individuale, cât și sociale.

De-abia în anii ’80 au fost realizate o serie de experimente psihologice care, în mare măsură au confirmat intuiția lui Freud.

Iar în ultimii 25 de ani, observațiile referitoare la comportamentul sexual și distribuirea puterii la cimpanzei și bonobo (cele mai apropiate specii de specia umană) au adus argumente etologice suplimentare.

Evoluția neuroștiințelor vine, însă, să aducă dovada definitivă a faptului că în hipotalamus există o formațiune anatomică distinctă, VMHm1, ce gestionează relația dintre agresivitate și sexualitate.

Iar implicațiile sunt majore, în primul rând pentru optimizarea relațiilor de cuplu.
Dacă te grăbești, poți face click aici pentru a sări direct la soluții imediat aplicabile.

Eros și Tanathos există în genele noastre

Viața fiecăruia dintre noi a început odată cu fecundarea unui ovul din pântecele mamei de spermatozoidul cel mai viguros, ce a reușit primul să străpungă membrana care învelește ovulul, pentru a-i dona setul de cromozomi pe care l-a transportat.

Numai că misiunea sa este suicidară: odată cu eliberarea cromozomilor, spermatozoidul încetează să mai existe. Și odată cu el mor și celelate câteva sute sau mii de frați ai săi, ce pierd astfel șansa de a transmite mai departe combinația unică de informații genetice pe care o conțineau. Pentru ca noi să existăm, mii de potențiali frați sau surori ale noastre au ratat șansa de a exista.

Mai mult, moartea spermatozoidului înseamnă șansa la viață a ovulului care, la rândul său, dacă nu este fecundat, moare în câteva zile de la ovulație.

Începutul existenţei noastre fizice este o ilustrare perfectă a îngemănării dintre Viață și Moarte, dintre Eros și Thanatos, cele două forţe interioare ce ne guvernează tot restul vieţii.

Ceea ce i-a atras unul spre celălalt pe părinți era anticiparea plăcerii clipelor de tandrețe, sau poate nevoia de a compensa prin orgasm frustrările acumulate în acea zi. Iar din momentul în care au început să facă dragoste, fiecare dintre ei s-a lăsat în voia unor tipare corporale, emoționale și relaționale înnăscute, ce atenuează agresivitatea penetrării prin tandrețea mângâierii, pentru a genera plăcere pentru ei – și șanse maxime de procreere pentru specie.

Eros și Thanatos sunt cu noi din momentul procreerii

Ulterior, repetăm această experiență de fiecare dată când ne simțim atrași, fascinați de ceva sau cineva și ne lăsăm în voia unor comportamente repetitive: dansăm, cântăm, citim sau scriem, rezolvăm integrame sau probleme de astrofizică. Căci lui Eros îi sunt asociate pasiunea, tandrețea, bucuria, încrederea, creativitatea, frumusețea, conservarea echilibrului și armoniei din noi și din jurul nostru.

Numai că adesea „ni se urăște cu binele”. Și atunci, singuri sau în relație cu alții, începem să ne manifestăm agresivitatea. Aceasta ne face să ne simțim puternici, să avem impresia că sutem deținătorii adevărului absolut și îndreptățiți să-l impunem și altora.

Și atunci apar mânia, frica, ura, disprețul, indiferența, nepăsarea. În numele lor, distrugem relații, stricăm echilibre, ucidem Binele și Frumosul din noi și din jurul nostru, pentru a face loc Urâtului și Răului.

Culmea este că facem toate acestea tot prin acțiuni repetitive, ce ne generează o plăcere similară cu cea erotică. Este motivul pentru care, dacă devenim adepți ai lui Thanatos, investim o mulțime de timp și energie pentru a distruge, în noi și în jurul nostru. Căci, paradoxal, avem impresia că trăim din plin atunci când ucidem sau distrugem.

Circuitul neuronal al sexualității și agresivității
Sursa imaginii: CalTech.

Comutatorul neuronal

Studii realizate la Institutul Caltech din California, Statele Unite de către David Anderson au demonstrat prezența în hipotalamus (sediul cerebral al comportamentelor instinctuale) a unor grupuri de neuroni specializate pe activarea funcțiilor sexuale sau a agresivității, în funcție de context. Studiile realizate pe Drosophilla și șobolani au arătat că circa 20{2aae0a79e5626b8d7173ac016b19dc39bc1a828ede26081b0c3acd42a15c4a4c} dintre neuroni sunt comuni, iar restul se distribuie în proporție relativ egală între reglarea sexualității și cea a agresivității.

Legătura strânsă dintre cele două tipuri de comportamente poate fi explicată prin faptul că ambele implică decizii referitoare la interacțiunea directă, corpo la corp, cu aceștia.

De-a lungul timpului, agresivitatea manifestată între masculi a fost modul în care aceștia au controlat accesul la apă, alimente, teritoriu, precum și la partenere. Astfel, concurenţa pentru a cuceri femele și a realiza actul sexual s-a bazat pe manifestarea tendinţelor lor agresive.

În momentul în care teritorul îi este încălcat sau un alt mascul încearcă să se împerecheze cu femela sa, masculul se apropie de acesta, își exprimă frustrarea și, dacă mesajul nu este respectat, își atacă adversarul. Lupta are, adesea, multe elemente comune cu actul sexual, implicând penetrarea corpului adversarului cu gheare, colți, coarne sau alte elemente ascuțite, pentru a-i produce durere și a-l face să se retragă.

Puține sunt speciile de mamifere care își permit să ducă lupta dintre masculi până la nivelul uciderii adversarului, oamenii având drept companie doar gorilele.

Aceeași zonă din hipotalamus se activează și atunci când, mai ales pe baza mirosului feromonilor, masculul detectează apropierea unei femele. În prima etapă, comportamentul de apropiere și semnalare a prezenței sale este similar, dar apoi Thanatos îi cedează locul lui Eros, prin activarea neuronilor responsabili de curtare și copulare. Aceștia au capacitatea de a inhiba neuronii agresivității, făcând ca aceleași elemente (gheare, colți, coarne) să fie folosite doar pentru a reține femela și a o plasa în poziția adecvată actului sexual. Iar faptul că adesea chiar femelele inițiază curtarea (lucru valabil de exemplu la feline) sugerează că și la animale comportamentele sexuale sunt asociate cu plăcerea.

Sexualitatea a reglat agresivitatea, de-a lungul evoluției

Extrem de interesant este detaliul că agresivitatea față de alți masculi a șobolanilor virgini este semnificativ mai mică decât în cazul celor activi sexual. Se observă chiar o creștere aproape liniară a agresivității în funcție de experiența sexuală acumulată, ceea ce sugerează că fiecare circuit îl întărește pe celălalt.

Un argument în același sens este oferit și de observațiile făcute pe cimpanzei. Adolescenții certăreți, care intră frecvent în conflicte cu alți cimpanzei, ajung să aibă de-a lungul vieții o activitate sexuală mult mai intensă decât cei liniștiți.

Și fiindcă Eros și Thanatos sunt îngemănați, putem chiar bănui că lupta pentru teritoriu, resurse sau femele îi face pe învingători să fie mai înfocați atunci când se împerechează, crescând din nou șansele de perpetuare a speciei.

Desigur, există diferențe de complexitate și chiar de structură între creierul animalelor și cel uman, dar, atunci când este vorba despre emoții și comportamente înnăscute, s-a dovedit în mod repetat că putem regăsi la noi extrem de multe aspecte ce sunt mai ușor de experimentat pe animale.

Soluții pentru viața de cuplu

Soluții pentru viața de cuplu


Relația de cuplu este un domeniu în care Eros și Thanatos sunt prezenți nu doar atunci când facem dragoste sau ne confruntăm, ci permanent. Astfel că în cadrul său se manifestă:

  • tandrețea și erotismul în toate contextele ce exprimă sau promovează atracția sexuală dintre parteneri,
  • agresivitatea în contextele care implică repartizarea resurselor (în primul rând banii, apoi timpul și atenția oferite reciproc, dar și aprecierea și susținerea venite de la cei din jur) și distribuirea teritoriului (fiecare având nevoie de o zonă de intimitate, la care să aibă acces exclusiv).

Dacă ne aducem aminte de inter-relaționarea dintre cele două circuite neuronale, putem descoperi câteva elemente contra-intuitive:

  1. Pasiunea, care pentru mulți este un criteriu esențial de calitate a relației de cuplu, este creată și se întreține prin alternarea tandreței cu confruntarea. Majoritatea celor care au făcut dragoste după ce s-au certat confirmă că experiența erotică este mai intensă. Important este să detectați momentul optim de trecere de la confruntare la tandrețe, înainte de a vă face cu adevărat rău prin cuvinte sau gesturi.
    Pasiunea implică tensiuni
  2. Lipsa disputelor din cadrul unui cuplu este mai degrabă un semn de disfuncționalitate, decât de calitate a relației. El reflectă faptul că cei doi se percep tot mai puțin atractivi erotic, ceea ce îi determină să facă dragoste tot mai rar sau deloc. Înseamnă că nu mai sunt lucruri importante care să fie aduse în discuție, iar relația devine tot mai mult o singurătate în doi.
  3. Faptul că alți bărbați întorc capul sau fac avansuri partenerei sale trezește agresivitatea bărbatului, gelozia fiind emoția ce îi semnalează posibilitatea de a pierde exclusivitatea din cadrul relației sexuale. Lucrul acesta realimentează pasiunea, el simțind nevoia să-i îndepărteze pe ceilalți și apoi să se întoarcă la ea pentru a-i confirma că îl preferă. Dacă ea se sperie de reacțiile lui și se închide în sine, sau regretă ratarea ocaziei de a flirta cu un alt bărbat, îi va întreține gelozia și îi va accentua agresivitatea. Prin repetare, astfel de situații îl pot determina pe bărbat să își piardă simțul realității și să îndrepte tot mai multă violență spre partenera sa, inițiind un cerc vicios ce duce direct spre distrugerea relației.
  4. Ținând cont de faptul că erotismul și agresivitatea se potențează reciproc, în adolescență luptați atât pentru relația cu persoanele care vă atrag, cât și pentru cauze nobile.Tânărul care nu s-a certat sau bătut pentru nicio fată probabil că nu va știi cum să-și afirme interesele nici în viața de adult. Iar activitatea sportivă oferă atât cadrul optim de integrare în personalitate a agresivității, cât și ocazii multiple de a întâlni persoane atractive și interesante.
    Adolescența ne pregătește pentru viața de cuplu.
  5. Toate activitățile fizice implicând confruntarea cu alți bărbați, disputele intelectuale centrate pe valorile personale (politică, sport, gadget-uri, preferințe de orice fel) sau vizionarea unor emisiuni pline de acțiune activează circuitul agresivității, pregătindu-l pe bărbat pentru o partidă de amor. Trimițându-l să facă duș, fiindcă este prea transpirat, sau lăsându-l să vadă filmul sau emisiunea singur, fiindcă nu o interesează, partenera ratează oportunitatea de a profita de plusul de pasiunea, tandrețe și vigoare generat de aceste activități.
  6. Toate activitățile vizând îngrijirea plantelor, animalelor, copiilor, ajutorarea celor în nevoie, sau emisiunile ori discuțiile centrate pe tandrețe, creativitate, frumusețe activează funcțiile erotice, fiind de dorit ca femeile să nu fie lăsate singure în timpul lor, pe motiv că sunt plicticoase. Este, însă, rolul bărbatului să preia apoi toată bucuria și plăcerea acestor activități, cu care să alimenteze apoi erotismul relației lor.
  7. Amintiți-vă mereu de joacă – activitatea fundamentală prin care învățăm, exprimăm noi părți ale personalității și atenuăm impactul negativ al unor informații sau experiențe pe care trebuie să le împărtășim persoanei iubite. O bătaie cu perne, jocul de-a prinselea prin casă, hârjoneala din pat sau de sub duș sunt ocazii perfecte de activare temporară a agresivității, doar atât cât să ne inunde de adrenalină, ce va face clipele de tandrețe încă mai plăcute și pline de pasiune.
    Joaca transformă agresivitatea și tandrețea în pasiune.

Înțelegerea dinamicii erotism-agresivitate vă permite găsirea celor mai bune soluții pentru depășirea eventualelor dificultăți ce apar între voi, precum și evitarea accentuării tensiunilor și degradării relației voastre.

Lăsaţi să moară în fiecare zi nemulţumirile și reproșurile, pentru ca din ele să poată răsări în fiecare dimineaţă zâmbetul pe buze, lumina în ochi și încâtarea de a fi împreună.

You may also like

Leave a comment